hip-hopu din arad iese la lumina

Din norii cenusii
Plutesc usor spre noi,
Cristale mici si albe,
Lasand pe geam podoabe.
Din cer cad fulgi de nea,
A venit iarasi iarna.
Aud din nou vestirea
Nasterii lui Mesia.
In suflet se aprinde
Cu sunet de colinde,
O veche bucurie
Uitata din copilarie.
Si fulgii albi de nea,
Iti trezesc amintirea
Copilariei dragi,
Cu povesti despre magi.
Pe cer luceste-o stea
Ce ne-aduce lumina
Serii ce s-a facut zi,
Cand au cantat ingerii.

Aceasta sfanta noapte
Sa ne aduca roade,
In suflet fericire,
Si pace si iubire.

Corul din Câmp” al Bisericii Ortodoxe Micălaca Veche II a împlinit 10 ani de existenţă

În prezenţa Înalt Prea Sfinţiei Sale dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, cei patru preoţi din Micălaca Veche au săvârşit, sâmbătă, una dintre cele mai frumoase slujbe de vecernie pe care le-a cunoscut noua şi monumentala Biserică Micălaca Veche II din Parcul 23 August.

La intrarea în biserică, domnişoarele Andreea Ana şi Denisa Bădăi, îmbrăcate în ţinute de mare gală, înmânau fiecărui credincios câte un caiet de concert cuprinzând piesele muzicale pe care Corul „Naşterea Domnului” avea să le interpreteze în acea seară, cu ocazia împlinirii a primului deceniu de la înfiinţare. Dirijoarea corului „Naşterea Domnului” – cunoscut şi sub numele de „Corul din Câmp”, deoarece până ce nu era ridicată biserica şi exista doar paraclisul din parc, corul cânta sub cerul liber – profesoara Magdalena Lodi, era îmbrăcată într-o rochie neagră, cu un frumos colier auriu, în timp ce altistele şi sopranele corului aveau un un poncho auriu, asortat cu câte un şal negru. Acest tablou mirific era întregit de către tenorii şi baritonii corului, toţi îmbrăcaţi în frumoase costume negre, cu cravate asortate. Aşadar, vorbim despre un cor pe patru voci, cuprinzând peste patruzeci de membri, mulţi dintre aceştia fiind absolvenţi de Conservator, de Liceu de Muzică, de Facultate de Teologie, Arhitectură, Filologie, Istorie, Pedagogie sau elevi de la şcolile din Micălaca, precum şi elevi şi studenţi din municipiu. Doctorul Ionel Ionuţaş, decanul corului, a prezentat câteva gânduri aniversare, dar şi câteva proiecte de viitor, dintre care am reţinut înfiinţarea unui cor bărbătesc şi declanşarea unui concurs de coruri bisericeşti la nivel de municipiu şi de judeţ. Cu o modestie fără egal, dirijoarea Magdalena Lodi a comparat corul cu un copac de zece ani, care şi-a fixat adânc rădăcinile în pământ. Preţuirea noastră faţă de profesoara Lodi este cu atât mai mare, cu cât, dincolo de extraordinarele-i calităţi profesionale, este de religie catolică şi de etnie maghiară. Cu toate acestea, dirijează un cor ortodox şi românesc, iar între dirijor şi membrii corului s-au închegat legături sufleteşti de nezdruncinat. Mai rar aşa ceva... În cuvântul său, iniţiatorul şi patronul spiritual al corului, părintele vicar episcopal Iacob Bupte – de departe unul dintre cei mai inteligenţi şi mai competenţi preoţi pe care i-am cunoscut – a vorbit despre concursurile la care au participat, despre premiile pe care le-au cucerit, dar mai ales despre întâmplările deosebite care i-au marcat cei zece ani de existenţă a „Corului din Câmp”. Reţinem una. Anul trecut, făcând o excursie la mănăstirile din Moldova, coriştii au dorit să ia prânzul, contra cost, la una dintre mănăstiri. Nu s-a putut, deoarece nu se anunţaseră cu cel puţin o zi înainte. În schimb, după ce i-au auzit cum cântă, măicuţele şi maica stareţă le-au oferit o masă îmbelşugată... gratis. Mâna lui Dumnezeu – ar zice unii. Da, zicem şi noi, dar şi munca de zi cu zi a corului şi a dirijoarei, care au făcut ca Micălaca să posede unul dintre cele mai bune coruri de parohie din toată Eparhia Aradului. Iar sâmbătă seara, corul a interpretat zece piese corale religioase, o piesă laică şi a încheiat cu unul dintre cele mai vechi cântece ale Ortodoxiei – „Cu noi este Dumnezeu” – piesă la care au fost invitaţi să cânte toţi cei prezenţi la slujbă şi care, de-a lungul anilor, au activat în acest cor. Ne-am alăturat lor, cu furnicături pe spinare, dar cu certitudinea că am cântat alături de cei mai buni şi mai inimoşi corişti din toată Eparhia Aradului. După care, cu mic, cu mare, am participat la o minunată agapă creştinească la bucătăria Şcolii 22 din Micălaca, unde am avut ocazia să constatăm, pe viu, ce înseamnă o legătură sufletească fantastică care se poate închega între un preot – l-am numit pe părintele Iacob Bupte - şi zecile de corişti de la Parohia Micălaca Veche II. Care e secretul? Poate că şi harul Dumnezeiesc, dar cu siguranţă munca, destoinicia, încrederea, cinstea şi corectitudinea.

Stire preluata din Glasul Aradaului 15.XI.2010

cele 2 cuvinte

Sunt....

Sunt un morman de sentimente
Iesite din inima mea,
Desi mai am antecedente
In ce priveste iubirea.

Sunt un vartej de simtaminte
Ce nu poate fi controlat,
Si totusi nu-mi gasesc cuvinte
Sa spun ce simt cu-adevarat.

Sunt ca o ploaie a tristetii
Din ochii mei avand izvor,
Si cad ca roua diminetii
De multe ori si prea usor.

Sunt rece ca alba zapada
Sau cald ca soarele-n desert,
Sunt toate-acestea dintr-o data,
Sunt toate la mine-n suflet.

IN MEMORIAM MAESTRULUI,POETULUI OMULUI ADRIAN PAUNESCU

De pe la noi...

Bendeac Friends Change

Romanu n-are noroc

In intunericul pustiu
Al noptii ce coboara
Asa as vrea mereu sa fiu
La tot ce ma-nconjoara.
Si in lumina zorilor
Mereu stralucitoare,
Las urmele iubirilor
In focuri arzatoare.
Las in urma tot ce a fost,
In urma-mi sa ramana.
Amintirile n-au niciun rost,
Acum iubirea-mi e straina.

Sunt oare eu...?

Sunt eu si parca totusi nu's.
Eu oare gandul meu l-am spus?
Sau numai o frantura
Din zilele ce au apus,
Sau cele ce'or sa vina?
E gandul meu ceea ce simt?
E-un sentiment aparte
Nu imi dau seama de ce e
Dar ma duce departe
Cred ca trebuie scris
Acest gand, asta idee,
Acest sentiment nedescris
Precum o epopee.
Si totusi nu sunt nici Platon
Sau alt scriitor cu renume,
Dar cand scriu parca sunt alt om
Nu o fac pentru lume.
Nu scriu ca sa fiu publicat
Citit, criticat, laudat,
Nici ca sa devin bogat,
Departe de mine gandul,
Scriu doar ca sa-mi fie purtat
Pe aripi de vant gandul.
Sciu gandul ce-l am de urmat.

...de primavara!

M-am nascut pentru-a trai
Traiesc pentru a iubi,
Zambesc atunci cand iubesc,
Din iubire ma hranesc.
Traiesc in vise si iluzii,
Aud ecouri de vechi poezii,
Simt adierea vantului
Simt si goana timpului,
Vad jocurile luminii,
Simt parfumul primaverii,
Reinvierea naturii,
Sentimentul renasterii,
Primavara primei iubiri.

Trandafir pe mormantul iubirii

Vino precum noaptea
Ca un trandafir pe mormantul iubirii
Esti dorinta mea
Ca un trandafir pe mormantul iubirii.
Blestem ziua in care te-am vazut
Ca un trandafir inflorit
Nu ma privi asa
Ca trandafirii ce uraste noaptea.
Spinii tai mi-au sarutat sangele
Frumusetea ta vindeca si ucide
Si cine stie mai bine ca mine
Prefa-te ca ma iubesti
Intr-adevar suntem departe de adevar
Cand te iubeste un trandafir
Nu suntem altceva decat sclavii inimii
Am iubit si-am murit unde-au crescut trandafiri.
Ne-au privit in liniste
Trandafirii, flori libere,salbatice
Si cine sa stie mai bine ca mine
Trandafirii nu sunt facuti pentru iubire.

nu mai stiu cine's eu

Mi-e sufletul greu
Si inima mi-e rece.
Nu mai stiu cine-s eu
Durerea nu mai trece.
Ma simt strain si inutil
Precum frunza uscata,
Inca sunt acel copil
Ce-asteapta iubirea visata.
Ies grabit afara-n drum
Mi-a ars inima, e scrum.
Stau sub ploaia primaverii
Sa-mi spele focul durerii.

Rugaciune

ascult si aud mereu despre copii
si oameni maturi suferinzi de boli
Boli incurabile ce le rapesc suflarea
incat singura alinare le mai ramane moartea.
Ridic ochii la cer si ma intreb de ce?
de ce exista-n lume atatea suferinte?
de ce sufera copiii?pentru a cui pacate?
caci ei la varsta lor au suflete curate.
As spune-o rugaciune pentru cei suferinzi
Da-le Doamne alinare lor si la parinti.
Alunga Tu din lume boala si durere
adu-ne si aici a edenului fericire.
Ridic o rugaciune spre cerul Tau cel sfant
ca sa Iti intorci fata inspre acest pamant.
Nu ne lipsi vreodata de bunatataea Ta,
Fie mana Ta Doamne pe noi de-a pururea.

...

de ce atata suferinta?
de ce atatia copii cu boli incurabile?
de ce trebuie sa sufere
pentru pacatele parintilor
sau pentru pacatele altora?
de ce li se ia viata
cand mai au atatea de aflat
de vazut, de simtiti si de visat?
cine e vinovat pentru asta?
cum putem sta cu mainile incrucisate
aratand atata nepasare si rautate
cand copiii au suferinte nealinate
cum se simte un parinte
cand nu are bani de medicamente
nu are bani de spitalizare
si de-abia poate sa-i dea copilului ceva de mancare?
am devenit o lume chiar asa de rece?
nu mai avem suflete ca sa ne pese?
urasc sa aud statistici despre copii
suferinzi sau morti din cauza bolii.
te rog Doamne ia suferinta lor
alina-le durerea si lacrimile ochilor.

tu iubire...

Iubire,tu floare rară
de la margine de lume
Te visează, te așteaptă
inima cu porți deschise.
Fă-ți intrarea ta solemnă
în templul inimii mele
Să înceapă iar să cânte
sunetele fericirii,
Să răsară în ființa-mi
vara cea demult apusă,
Să-nflorească iar speranța
să mă-nalțe din cădere,
Să mă ridice iubirea
înapoi până la stele.

The beautiful macro world

Iarba verde de acasa...

Rasarit si Apus

Momente si Anotimpuri