În prezenţa Înalt Prea Sfinţiei Sale dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, cei patru preoţi din Micălaca Veche au săvârşit, sâmbătă, una dintre cele mai frumoase slujbe de vecernie pe care le-a cunoscut noua şi monumentala Biserică Micălaca Veche II din Parcul 23 August.
La intrarea în biserică, domnişoarele Andreea Ana şi Denisa Bădăi, îmbrăcate în ţinute de mare gală, înmânau fiecărui credincios câte un caiet de concert cuprinzând piesele muzicale pe care Corul „Naşterea Domnului” avea să le interpreteze în acea seară, cu ocazia împlinirii a primului deceniu de la înfiinţare. Dirijoarea corului „Naşterea Domnului” – cunoscut şi sub numele de „Corul din Câmp”, deoarece până ce nu era ridicată biserica şi exista doar paraclisul din parc, corul cânta sub cerul liber – profesoara Magdalena Lodi, era îmbrăcată într-o rochie neagră, cu un frumos colier auriu, în timp ce altistele şi sopranele corului aveau un un poncho auriu, asortat cu câte un şal negru. Acest tablou mirific era întregit de către tenorii şi baritonii corului, toţi îmbrăcaţi în frumoase costume negre, cu cravate asortate. Aşadar, vorbim despre un cor pe patru voci, cuprinzând peste patruzeci de membri, mulţi dintre aceştia fiind absolvenţi de Conservator, de Liceu de Muzică, de Facultate de Teologie, Arhitectură, Filologie, Istorie, Pedagogie sau elevi de la şcolile din Micălaca, precum şi elevi şi studenţi din municipiu. Doctorul Ionel Ionuţaş, decanul corului, a prezentat câteva gânduri aniversare, dar şi câteva proiecte de viitor, dintre care am reţinut înfiinţarea unui cor bărbătesc şi declanşarea unui concurs de coruri bisericeşti la nivel de municipiu şi de judeţ. Cu o modestie fără egal, dirijoarea Magdalena Lodi a comparat corul cu un copac de zece ani, care şi-a fixat adânc rădăcinile în pământ. Preţuirea noastră faţă de profesoara Lodi este cu atât mai mare, cu cât, dincolo de extraordinarele-i calităţi profesionale, este de religie catolică şi de etnie maghiară. Cu toate acestea, dirijează un cor ortodox şi românesc, iar între dirijor şi membrii corului s-au închegat legături sufleteşti de nezdruncinat. Mai rar aşa ceva... În cuvântul său, iniţiatorul şi patronul spiritual al corului, părintele vicar episcopal Iacob Bupte – de departe unul dintre cei mai inteligenţi şi mai competenţi preoţi pe care i-am cunoscut – a vorbit despre concursurile la care au participat, despre premiile pe care le-au cucerit, dar mai ales despre întâmplările deosebite care i-au marcat cei zece ani de existenţă a „Corului din Câmp”. Reţinem una. Anul trecut, făcând o excursie la mănăstirile din Moldova, coriştii au dorit să ia prânzul, contra cost, la una dintre mănăstiri. Nu s-a putut, deoarece nu se anunţaseră cu cel puţin o zi înainte. În schimb, după ce i-au auzit cum cântă, măicuţele şi maica stareţă le-au oferit o masă îmbelşugată... gratis. Mâna lui Dumnezeu – ar zice unii. Da, zicem şi noi, dar şi munca de zi cu zi a corului şi a dirijoarei, care au făcut ca Micălaca să posede unul dintre cele mai bune coruri de parohie din toată Eparhia Aradului. Iar sâmbătă seara, corul a interpretat zece piese corale religioase, o piesă laică şi a încheiat cu unul dintre cele mai vechi cântece ale Ortodoxiei – „Cu noi este Dumnezeu” – piesă la care au fost invitaţi să cânte toţi cei prezenţi la slujbă şi care, de-a lungul anilor, au activat în acest cor. Ne-am alăturat lor, cu furnicături pe spinare, dar cu certitudinea că am cântat alături de cei mai buni şi mai inimoşi corişti din toată Eparhia Aradului. După care, cu mic, cu mare, am participat la o minunată agapă creştinească la bucătăria Şcolii 22 din Micălaca, unde am avut ocazia să constatăm, pe viu, ce înseamnă o legătură sufletească fantastică care se poate închega între un preot – l-am numit pe părintele Iacob Bupte - şi zecile de corişti de la Parohia Micălaca Veche II. Care e secretul? Poate că şi harul Dumnezeiesc, dar cu siguranţă munca, destoinicia, încrederea, cinstea şi corectitudinea.
Stire preluata din Glasul Aradaului 15.XI.2010