IN MEMORIAM MAESTRULUI,POETULUI OMULUI ADRIAN PAUNESCU

De pe la noi...

Bendeac Friends Change

Romanu n-are noroc

In intunericul pustiu
Al noptii ce coboara
Asa as vrea mereu sa fiu
La tot ce ma-nconjoara.
Si in lumina zorilor
Mereu stralucitoare,
Las urmele iubirilor
In focuri arzatoare.
Las in urma tot ce a fost,
In urma-mi sa ramana.
Amintirile n-au niciun rost,
Acum iubirea-mi e straina.

Sunt oare eu...?

Sunt eu si parca totusi nu's.
Eu oare gandul meu l-am spus?
Sau numai o frantura
Din zilele ce au apus,
Sau cele ce'or sa vina?
E gandul meu ceea ce simt?
E-un sentiment aparte
Nu imi dau seama de ce e
Dar ma duce departe
Cred ca trebuie scris
Acest gand, asta idee,
Acest sentiment nedescris
Precum o epopee.
Si totusi nu sunt nici Platon
Sau alt scriitor cu renume,
Dar cand scriu parca sunt alt om
Nu o fac pentru lume.
Nu scriu ca sa fiu publicat
Citit, criticat, laudat,
Nici ca sa devin bogat,
Departe de mine gandul,
Scriu doar ca sa-mi fie purtat
Pe aripi de vant gandul.
Sciu gandul ce-l am de urmat.

...de primavara!

M-am nascut pentru-a trai
Traiesc pentru a iubi,
Zambesc atunci cand iubesc,
Din iubire ma hranesc.
Traiesc in vise si iluzii,
Aud ecouri de vechi poezii,
Simt adierea vantului
Simt si goana timpului,
Vad jocurile luminii,
Simt parfumul primaverii,
Reinvierea naturii,
Sentimentul renasterii,
Primavara primei iubiri.