Sunt....

Sunt un morman de sentimente
Iesite din inima mea,
Desi mai am antecedente
In ce priveste iubirea.

Sunt un vartej de simtaminte
Ce nu poate fi controlat,
Si totusi nu-mi gasesc cuvinte
Sa spun ce simt cu-adevarat.

Sunt ca o ploaie a tristetii
Din ochii mei avand izvor,
Si cad ca roua diminetii
De multe ori si prea usor.

Sunt rece ca alba zapada
Sau cald ca soarele-n desert,
Sunt toate-acestea dintr-o data,
Sunt toate la mine-n suflet.

IN MEMORIAM MAESTRULUI,POETULUI OMULUI ADRIAN PAUNESCU

De pe la noi...

Bendeac Friends Change

Romanu n-are noroc

In intunericul pustiu
Al noptii ce coboara
Asa as vrea mereu sa fiu
La tot ce ma-nconjoara.
Si in lumina zorilor
Mereu stralucitoare,
Las urmele iubirilor
In focuri arzatoare.
Las in urma tot ce a fost,
In urma-mi sa ramana.
Amintirile n-au niciun rost,
Acum iubirea-mi e straina.

Sunt oare eu...?

Sunt eu si parca totusi nu's.
Eu oare gandul meu l-am spus?
Sau numai o frantura
Din zilele ce au apus,
Sau cele ce'or sa vina?
E gandul meu ceea ce simt?
E-un sentiment aparte
Nu imi dau seama de ce e
Dar ma duce departe
Cred ca trebuie scris
Acest gand, asta idee,
Acest sentiment nedescris
Precum o epopee.
Si totusi nu sunt nici Platon
Sau alt scriitor cu renume,
Dar cand scriu parca sunt alt om
Nu o fac pentru lume.
Nu scriu ca sa fiu publicat
Citit, criticat, laudat,
Nici ca sa devin bogat,
Departe de mine gandul,
Scriu doar ca sa-mi fie purtat
Pe aripi de vant gandul.
Sciu gandul ce-l am de urmat.